În urmă cu câţiva ani, pe când Steaua, Rapid şi Dinamo ne urcaseră la cer cu rezultatele lor excelente din Cupa UEFA, Karl Heinz Rummenigge striga, vexat, că e anormal ce se întâmplă, că locul României nu e între primele ţări de pe continent, că totul e o greşeală. Neamţul îşi vedea propriul interes, dar spunea, în acelaşi timp, un mare adevăr: România nu era/nu este/nu va fi (măcar în viitorul previzibil) pregătită să meargă cu o treime din campionat în cupele europene. De trei ani încoace suportăm, umiliţi, acea prematură (şi mincinoasă) ascensiune. N-avem echipe, n-avem conducători, n-avem poliţie, n-avem stadioane, n-avem şosele, n-avem hoteluri, n-avem nimic. N-avem ce căuta cu cinci-şase echipe în Liga Campionilor şi Europa League. Din 2007, ne convingem în fiecare an de asta. Povestea de fotbal cu români şi nemţi aduce a banc vechi, în care Ivan îl întreabă pe Serghei: "E adevărat că am luat-o înaintea americanilor?". "Da, e adevărat", spune cel chestionat. "Şi vom sta înaintea lor?", se miră Ivan. Răspunsul clarifică problema: "Nu, că avem pantalonii rupţi în cur!". Suntem în fundul gol şi abia acum realizăm asta.
Multumim Dan Petrescu pentru că ne mai laşi o rază de speranţă şi iartă-ne că n-am avut încredere în echipa ta,dar am fost orbiţi de "granzi" şi promisiunile lor lipsite de modestie şi gândire.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu